Cum mă ucizi tu, sistem romanesc

Nu ştiu de ce, însă nu mă pot obisnui deloc cu ororile sistemului românesc. Mă refer aici la uciderea copilului de 9 ani a cărui singură vină este că s-a născut în România.  Cum e posibil oare ca singurul lucru care să conteze pentru cei mai mulţi dintre oameni să fie doar banul?

Greu de răspuns celor care pe bună dreptate se întreabă dacă Dumnezeu e pe undeva în situaţiile astea.  Sunt convins însă că românul este primul dintre toate naţiile pământului, care nu poate fi convins decât cu impunerea fricii. Profesorul de istorie din şcoala generală avea o idee foarte interesantă referitor la traficanţii de droguri :

- Daca ăla care aduce droguri ar fi spânzurat cu capul în jos într-o piaţă publică în Bucureşti şi lăsat să fie ros de 20 de câini , oare câţi ar mai încerca să se mai ocupe cu aşa ceva?

Situaţiile în care o tâmpită te lasă să mori îmi demonstrează că o soluţie cum este cea de mai sus ar face ordine printre cocalari , avari si neoameni.

Trăim într-o lume în care lista  cu drepturi e atât de lunga încât nu le putem şti pe toate. Dreptul la a trăi, sigur e trecut în lista aia?

Unde esti tu Dexter tată, ca punând cuţitu-nvenă

Să-i împachetezi la pungă, scalpuri,  ciolane, plămână

1 Comment