Blogging cu şi despre mirenii de azi? – sau despre sfinţii de mâine?

 

Surpriza zilei  – deşi eu am dormit, webul e treaz.

Astăzi, când am intrat după şura hostingului să îmi sterg de praf propriul blog, înarmat cu gânduri puternice şi hotărâte, de a aşterne câteva idei pe aici am dat peste două comentarii, dintre care unul mă obligă indirect să scriu acest articol ca răspuns.  Un reply la comentariu ar fi fost prea lung.  Cum în ultimele luni,  timpul mi-a fost scurtat de mai mult de un cot, în primul rând datorez scuze cititorului meu.  Raspunsul meu este destul de întârziat.  Sper la o reacţie mai bună pe viitor.

Sincer să fiu,  mi-a trecut prin cap şi sugestia ta, mai ales când am decis să îmi creez un blog. Am renunţat destul de repede la idee pentru că ştiu din proprie experienţă că oamenii sunt sătui de religie, doctrină şi predici. Era o vreme, când predicile de orice fel mai trezeau o oarecare mirare cel puţin. Nu şi acum. Mai mult, din nefericire, noi românii am uitat pur şi simplu de bunul simţ, de un oarecare respect pentru ţară, de o urmă de bucurie reală, de aprecierea vecinului. Când astea nu sunt, de unde să existe justiţie sau prosperitate reală? Dacă tu, cel care ai scris mă cunoşti cât de cât, ştii că lucrurile se pot schimba, ştii că sunt deschis la bine, la frumos, la corect sau la adevăr şi că nimic nu este infailibil. Rămâne Dumnezeu!

După cum ai observat, acest blog chiar este un mic jurnal al ideilor din realităţilor ce mă înconjoară. Nu scriu numai despre politică, şi nici doar despre supermarketuri. Scriu despre ce văd şi trăiesc.  Am o urmă de optimism care până acum nu s-a pierdut indiferent de situaţie sau conjunctură şi încă sper că nu sunt singurul care îşi doreşte mai mult decât manele sau gunoi împrăştiat langă tomberonul gol. Poate vreun căutător de bine va citi, si va vrea să facă impreună cu mine o colibă..vorba lui Petru. Să fie una românească, veche, stabilă şi modestă şi nimic mai mult şi aş fi mulţumit.  Din puţina experienţă de viaţă pe care o am, pot spune cu încredere ca un om care caută binele şi frumosul îl va găsi mult destul de uşor si pe Creator. Cel căruia îi place stupiditatea şi mârlănia nu se va trezi nici dacă un înger i-ar da o palmă. Dumnezeul pe care eu Îl cunosc nu insistă nici cu holocausturi, nici cu iad, nici cu teroare şi tortură promisă şi parafată cu cine ştie ce versete din Biblie, ci aşteaptă chiar şi milenii ca omul să treacă de la nivelul de ţărănoi(la sensul negativ mă refer) la cel de discipol.

Regret totuşi că te-am enervat prin alegerea făcută. Nu a fost nimic intenţionat.  Dezgustul meu, nu are vreo legatură cu ura. Când urăşti cu adevărat nu îţi mai pasă. Tot ce vei face este să ignori şi să te asezi confortabil în loja personală pentru a observa spectacolul trist şi de multe ori sadic(vezi Iona).  Dezgustul meu are legatura totuşi cu stilul de oameni ce suntem, cu obiceiurile noastre cele mai frecvente, si cu aparenta programare genetica a rămânerii în urmă deşi nu avem nici ţară deşertică, nici oameni cu jumatate de creier, şi avem chiar posibilitatea de a alege.

Dragă prietene, (cel puţin aşa te-ai recomandat), eu sper că acum ai înţeles mai bine motivaţia şi scopul acestui blog cu ideile existente pe aici, şi sper deasemenea că enervarea şi întristarea dacă nu vor dispărea cel puţin vor fi la un nivel acceptabil. Sunt destule bloguri si alte pagini milioane cu conţinut creştin sau religios. Puţini români le citesc. Poate se vor mai gasi doi sau trei să îl citească pe acesta. Îmi place să cred ca poate fi un pas înainte.